Prepara o pudra la tine acasa!

Substante care formeaza corpul pudrei.

Dintre substantele care formeaza corpul pudrei citam:
— amidonul
— talcul
— caolinul coloidal
— carbonatul de calciu
— carbonatul de magneziu
— oxidul de titan
— oxidul de zinc
— stearatul de zinc
— stearatul de magneziu
— undecilenatul de zinc
— pulberea de radacina de iris .
— pulberea de licopodiu

Amidonul. Se foloseste amidonul de griu, porumb, cartofi, orez, amidonul nemucilaginos, cel mai apreciat si des folosit fiind amidonul de orez. intr-un timp amidonul de orez a fost folosit singur ca baza pentru pudra de fata, datorita excelentelor sale calitati de absorbtie si acoperire. Amidonul imprima produselor moliciunea, actiunea racoritoare si calmanta. Totusi, sub actiunea transpiratiei, amidonul fermenteaza, devine acid, iritind pielea, fapt pentru care se va folosi in proportie de maximum 30%.
Talcul este un silicat de magneziu hidratat. Talcul folosit pentru pudre cosmetice trebuie sa fie pur.Talcul folosit in pudre in proportie de pina la 70% imprima acestora capacitatea de ungere (intindere), o buna adezivitate, dind pielii un aspect neted si fiind sicativ.
Caolinul coloidal (bolus alba, lut de China) este un silicat natural de aluminiu hidratat.

Pentru pudrele de fata de foloseste un produs purificat avind insusiri superioare.
Caolinul coloidal este folosit datorita capacitatii sale mari de absorbtie si de acoperire imprimind pudrei proprietati puternic adezive. Reduce din stralucirea talcului si se foloseste in proportie de 10—30%. Se prezinta ca pulbere fina, usoara, de culoare alba, fara gust sau cu gust slab astringent.
Carbonatai de calciu precipitat (creta) este folosit in pudre datorita proprietatii sale de absorbtie. Asemanator caolinului el diminueaza luciul imprimat de talc. Are tendinta insa de a usca prea tare pielea, de aceea se foloseste mai rar si in cantitati mici (circa 5—10%). Intra in compozitia pudrelor destinate tenurilor grase. Este o pulbere alba, fara miros si fara gust.
Carbonatai de magneziu este o pulbere puternic absorbanta, avind tendinta mare de uscare a pielii. Imprima pudrelor un aspect pufos si impiedica aglomerarea. incorporeaza bine parfumurile. Se foloseste in cantitati de aproximativ 5%. Se prezinta ca o pulbere alba, usoara, fara miros si fara gust.
Oxidul de titan (bioxidul de titan sau albul de titan) are o putere de acoperire si aderenta de 5 ori mai mare decit oxidul de zinc. Este inert din punct de vedere fiziologic, insa in unele cazuri inlocuind compusii de zinc,, da alergie.
Este destul de sicativ si nu se recomanda folosirea lui in proportie mai mare de 10%.
Se prezinta ca o pulbere alba, amorfa, fara gust, fara miros. Este intrebuintat si la prepararea fardurilor si a cremelor colorate etc.
Oxidul de zinc se foloseste in pudrele de fata pentru intensificarea capacitatii de acoperire. Este usor astringent, usor antiseptic si are proprietati calmante. Este utilizat in proportie de 15—25%.
Oxidul de zinc are o actiune protectoare antisolara. Pentru prevenirea arsurilor solare este considerat mai bun decit oxidul de titan. Oxidul de zinc in amestec cu oxidul de titan si caolinul imprima pudrei o buna capacitate de acoperire.
Este o pulbere alba, fara miros si fara gust, este folosita si in pudrele lichide, cremele colorate, farduri, rujuri etc.
Stearatul de zinc si stearatul de magneziu sint aderente si destul de opace; stearatul de magneziu fiind mai poros se utilizeaza in proportie de 10%.
Undecilenatul de zinc este folosit frecvent in ultimul timp datorita putere mari de aderare.
Pulberea de radacina de iris si pulberea de licopodiu sint folosite rar ?. numai in pudre destinate anumitor scopuri.
in pudrele destinate tenurilor uscate se recomanda adaugarea de substante grase si emoliente ca lanolina, alcool cetilic sau stearilic, ulei de parafina in proportie de 0,50—1,50%.

 Coloranti. La prepararea pudrelor de fata se folosesc urmatoarele substante colorante :
— pigmenti anorganici naturali si sintetici din care mentionam: oxizii de fier (ocrurile) care coloreaza in galben, rosu si brun; ultramarinul care da culoarea verde si albastra. Acestia se pot folosi in proportie de 15—25 g °lw-,
— lacuri si pigmenti organici care se folosesc rar si cu restrictii.
Pentru colorarea pudrelor cu paminturi naturale se folosesc 15—25 g pentru 1 kg de pudra. Ca lacuri insolubile se pot folosi in cantitati diferentiate dupa nuantele dorite astfel: pentru nuantele de rosu 2—5 g, pentru nuantele de galben 5—8 g, pentru nuantele foarte inchise 8—10 g, la aceeasi cantitate de pudra.
Pentru a se imprima pudrelor o capacitate deosebita de stralucire se adauga guanina, oxiclorura de bismut, cristale de mica.

Parfumuri

Parfumarea pudrelor se realizeaza folosind uleiurile de roze, lavanda, jasmina, bergamota etc., putindu-se utiliza si o combinatie de parfumuri. Mirosul unei pudre de fata trebuie sa fie placut si discret.
in cantitati prea mari, parfumurile pot da iritatii ale pielii. Mirosul unei pudre nu depinde atit de cantitatea de parfum adaugat, cit de o justa alegere a componentelor acesteia. La 1 kilogram de pudra sint suficiente 6—8 g parfum, iar daca se foloseste parfumul de flori sint suficiente 5 g la 1 kg.
La parfumarea pudrelor trebuie tinut seama de eventualele incompatibilitati si de puritatea acestora. Trebuie luati in considerare si pigmentii folositi pentru colorare.

  •  Prepararea pudrelor

    Metodele de preparere sunt variate.
    Pudrele se obtin amestecind substantele respective in vase sau in masini speciale, se coloreaza, se parfumeaza apoi se cern prin sita.Finetea unei pudre depinde de modul de preparare, un rol foarte important avindu-1 cernerea amestecului.Cu cit sitele sint mai fine, si cu cit aceasta operatie este realizata de mai multe ori, cu atit sporeste calitatea pudrelor. in felul acesta se evita cocoloasele care pot aparea atunci cind se adauga colorantii si parfumurile.

    • Una din metodele de preparare prevede impartirea substantelor in doua parti egale. O parte se amesteca cu colorantul, la care se adauga prafurile in cantitati mici, apoi se trece prin sita de 2 ori. Cealalta parte se amesteca u parfumul, se lasa 2 ore la aer sa se usuce, apoi se cerne, se amesteca cu ; artea colorata si se mai cerne de 2 ori. Daca pentru parfumare se folosesc solutii alcoolice sau tincturi, iar pentru colorare solutii de colorant, aceste solutii pot fi intii amestecate apoi incorporate in masa pulberii. in acest caz, pudra trecuta prin sita trebuie sa aiba o culoare omogena si o impras- tiere uniforma a parfumului.Cind preparam pudre in cantitati mici, putem folosi o sita de matase sau o sita metalica (de alama) foarte deasa.Industria foloseste site mecanice automate.
    • Parfumarea se face prin triturarea parfumului cu amidon de orez sau cu caolin eoloidal, dupa care aceasta pulbere parfumata se incorporeaza in restul pudrei.
      Metodele de preparare fiind multe si variate trebuie sa tinem seama de obiectivul urmarit, de a nu avea pudre cu cocoloase sau dire colorate, pe care le putem observa pe o hirtie alba, lucioasa, pe care o presam cu lama unui cutit.
      La prepararea pudrelor lichide se pot adauga in apa si cantitati mici de guma tragacanta 0,05—0,1% sau 0,2% gelatina. Cantitatea de alcool nu va depasi proportia de 8%. Glicerina nu este indicata.Guma tragacanta se dizolva in apa si se adauga alcoolul. Separat se amesteca pulberile cu colorantul si parfumul, apoi se tritureaza cu solutia de guma.
    • Alte formule prevad prepararea unui lichid laptos din crema de stearati si apa, care se adauga cite putin peste amestecul de pulberi continind colorantul, conservantul si parfumul.
    • Pentru pudrele compacte, corpul de pudra se prepara dupa aceleasi indicatii ca pudrele propnu-zise evitind pe cit posibil produsele aromatizate lichide.Pudra amestecata in prealabil cu un agent liant este presata si supusa unui curent de aer pentru uscare.
      Ca agenti lianti se pot folosi: gume naturale si sintetice, in concentratii de 0,1—0,3%, sub forma de solutii pina la 10%. ’Cel mai convenabil liant este carboximetilceluloza care are o viscozitate crescuta. Ca agenti lianti se mai folosesc: monostearatul de gliceril, alcoolul ceti- lic sau stearilic, lanoliha si derivatii sai: ozocherita, parafina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *