Importanta masurilor de igiena

O femeie, oricat de frumoase si armonioase trasaturi ar avea, este departe de a fi atragatoare, daca este neglijenta. Femeia trebuie sa practice o igiena personala, uneori chiar exagerata.

Igiena corporala inseamna igiena pielii, a parului si a unghiilor, insusirea deprinderilor igienice de curatenie corporala are un efect direct asupra pielii si altul general, asupra organismului in intregime, contribuind la buna functionare a acestuia.

Importanta masurilor de igiena

Importanta masurilor de igiena a pielii rezulta din rolul fiziologic al acestui organ. Pielea, dupa cum se stie, este invelisul protector care imbraca corpul pe intreaga lui suprafata, indeplinind numeroase functii vitale, in strinsa dependenta cu celelalte functii ale organismului. Pentru o talie mijlocie, suprafata pielii este 1,50 m2, greutatea de 3—4 kg, iar grosimea, variind dupa regiuni, sex si virsta, alterneaza intre 1/2 si 4 mm. Pielea normala este catifelata, grasa, usor umeda si elastica.

Dintre functiile pielii, cele mai importante si mai sensibile la erorile de igiena sunt :

1. Functia de protectie impotriva influentelor nocive din mediul extern, cum sunt factorii de natura biologica, mecanica, chimica si fizica. Puterea de aparare impotriva microbilor este foarte mare. De exemplu : microbii febrei tifoide sint distrusi in 10 minute pe pielea curata, in timp ce pe pielea murdara ei supravietuiesc un timp mai indelungat. De asemenea pielea amortizeaza socurile la nivelul palmelor si al plantei piciorului, iar prin pigmentul pe care il contine pielea constituie un ecran protector impotriva actiunii nocive a razelor solare.
2. O alta functie este cea de termoreglare, adica de mentinere constanta a temperaturii corpului. in acest mecanism intervin fenomenele de dilatatie si constrictie a vaselor capilare, precum si activitatea glandelor sudoripare si sebacee. Sub actiunea frigului pielea se contracta, micsorindu-si suprafata, iar glandele sebacee isi elimina sebumul, care, ajuns la suprafata, impiedica pierderea de caldura.

Fenomenul este invers sub actiunea caldurii; pielea se relaxeaza si glandele sudoripare secreta din abundenta sudoarea, a carei evaporare produce racirea corpului. Transpiratia este o secretie a glandelor sudoripare care se gasesc raspindite pe toata suprafata corpului. Sudoarea este un lichid cu miros caracteristic, compus din apa (98—99%) si substante solide, ca uree, acid uric, amoniac, clorura de sodiu si potasiu etc. Un adult are o secretie sudorala de 0,700—1 1/24 de ore. Aceasta cantitate poate suferi variatii sub influenta caldurii, eforturilor, bauturilor abundente etc. Glandele sebacee produc sebum, care contine grasimi ce ung straturile exterioare ale pielii si firele de par, facandu-le mai elastice. In medie, secretia de sebum este de 2 g/zi, ea sporind cu deosebire vara. La nivelul pielii se produc si o serie de fenomene asemanatoare cu respiratia, si anume se absoarbe oxigen si se elimina bioxid de carbon. A. Un om in repaus elimina circa 350— — 400 mg bioxid de carbon pe ora. Aceasta eliminare creste insa o data cu temperatura inconjuratoare.

Pentru a se mentine integritatea tuturor acestor functii ale pielii, este necesara o perfecta stare de curatenie. Pielea se impurifica din cauza eliminarilor de sudoare si grasimi, prin depunerea de praf, murdarie si microbi. in lipsa unei igiene riguroase, toate acestea sint capabile sa provoace modificari in chimismul pielii, du- cind la fenomene iritative, miros urit, imbolnaviri ca dermatitele (impetigo, acnee), furunculoza, aparitia dermatozelor parazitare (riia), pediculoza (paduchi de cap si corp), ftiriaza si diferite micoze.

Pentru mentinerea curateniei este indicat a se spala de 2 ori pe zi (dimineata si seara) portiunile de piele expuse contactului cu mediul extern — fata, urechile, gitul, pieptul, bratele si subsuorile, mainile, picioarele si unghiile.

Curatenia corporala generala

Curatenia corporala generala se face prin imbaiere cel putin o data pe saptamana (daca este posibil, chiar de mai multe ori), sub dus sau in cada. Frictiunile care insotesc spalatul se pot face cu mana, cu o carpa aspra, o manusa sau burete care trebuie sa fie individuale (pentru fiecare adult si copil in parte). Frictiunile contribuie la inlaturarea impuritatilor si totodata a germenilor de pe suprafata pielii si de sub unghii. Sub unghii, alaturi de microbi, se adapostesc si ouale de paraziti intestinali. Pentru maini, se untilizeaza peria de unghii. Primul parametru al unei maini frumoase este curatenia. Prin frecatul cu peria, partea libera a unghiei se pastreaza alba, translucida. Totodata, prin folosirea repetata a periei este indepartata, cel putin partial, pielita care nu mai necesita a fi indepartata cu foarfecele atit de des. Ștergerea dupa spalare evita racirea corpului, prin evaporarea apei de pe suprafata pielii. Se pot folosi in acest scop prosoape sau cearsafuri din tesaturi groase de bumbac, plusate, care absorb apa, fara sa irite pielea. Prosoapele trebuie sa fie personale, folosind pentru fiecare din casa un semn distinctiv cu care se marcheaza prosopul.

Pentru unele regiuni ale corpului trebuie sa se acorde o atentie deosebita.

1. Regiunea genitala si cea anala reclama o igiena riguroasa, deoarece ele sunt expuse descompunerii substantelor organice, care dau un miros neplacut, iritatii si, uneori, chiar infectii cu microbi sau cu ciuperci. Aceste regiuni se spala in fiecare seara cu apa si sapun. Este indicat a folosi un sapun bun, cit mai neutru posibil, pentru a nu irita mucoasele acestor regiuni. Numai daca medicul apreciaza ca este necesar, igiena personala se completeaza cu spalaturi vaginale, de obicei nu mai des de 2 ori pe saptamina. Spalatura vaginala poate fi facuta numai cu conditia de a avea un irigator personal, care sa fie dezinfectat. Spalaturile se pot face cu ceai de musetel (cele mai indicate), cu o lingurita de sare de bucatarie la 1 litru de apa sau cu 2 lingurite de bicarbonat de sodiu la 1 litru de apa. Apa este necesar a fi in prealabil fiarta si lasata sa se raceasca. Spalatura trebuie facuta in pozitie culcata, cu coapsele indoite si irigatorul tinut la jumatate de metru deasupra corpului; apa sa intre in vagin in jet cu presiune mica.
2. Parul capului cere de asemenea o ingrijire atenta. El trebuie pieptanat seara inainte de culcare, pentru a fi curatat de praf, scame si alte substante care se pot adauga in timpul zilei. Dimineata, parul va fi pieptanat si periat, dindu-i-se linia de coafura dorita. Periatul in aer liber, eventual in bataia soarelui, este un procedeu igienic de intretinere a parului. Peria si pieptenele trebuie sa fie personale si, daca este posibil, este indicat ca ele sa insoteasca persoana respectiva si la serviciile de coafura. Pieptenele si peria de cap se spala periodic cu apa si sapun, se limpezesc si se sterg pe un prosop curat. Spalatul parului este recomandabil a se face la 10—14 zile, cu apa si sapun sau un sampon. Este indicat a se usca parul in mod lent, folosind foenul.
3. Igiena gurii si ingrijirea dintilor. Resturile de mincare ramase printre dinti se descompun sub actiunea microbilor, dind nastere unor substante vatamatoare care ataca dintii, provocind carii si infectii dentare. in afara de efectele locale (durere, miros urit al gurii, aspect neplacut), imbolnavirea dintilor are ecou asupra intregului organism (este binecunoscut faptul ca infectiile dentare, ca si cele amigdaliene constituie originea unor reumatisme). Normele de igiena gurii, trebuie aplicate zilnic si mai ales corect. Pentru aceasta sint necesare :

–  Periuta de dinti, de marime potrivita gurii. Se vor prefera periutele mici, cu perii asezati pe 2 rinduri, cu o forma semirotunda, pentru a se mula pe curbura arcadei dentare. Periuta va fi bine spalata dupa fiecare utilizare si scuturata, apoi expusa la aer si, daca se poate, chiar la soare (nu se inchid ermetic periutele de dinti, deoarece in umezeala se dezvolta microbi vatamatori) .

–  Pasta sau praful de dinti, in raport cu preferintele fiecaruia.

O tehnica corecta a periajului.

Aceasta se poate realiza tinan- du-se seama de urmatoarele recomandari :

— periuta de dinti, pe care am pus pasta, sa fie introdusa in gura perfect uscata, deoarece actiunea de curatire va fi mai buna ; de asemenea, gura nu se va umezi in prealabil cu apa ;

— se apuca periuta intre degetul mare si index, in portiunea din imediata vecinatate a parului, iar extremitatea se sprijina intre degetul inelar si degetul mic, apoi se fac numai miscari verticale (de sus in jos), dinspre gingie spre marginea libera a dintelui, fiind necesare 8—10 miscari pentru fiecare grup de dinti.

– Clatitul viguros al gurii, cu rolul de a disloca resturile alimentare dintre spatiile interden- tare. Operatiunea clatitului pentru a fi eficace trebuie facuta astfel: se ia o gura de apa, se inchide gura, se string buzele si se departeaza arcadele dentare. Limba impinge lichidul din gura spre obraji, acestia se umfla si dezumfla in mod alternativ, facind sa treaca fortat apa printre spatiile dentare.

– Respectarea programului de peria] al dintilor, neaparat seara inainte de culcare si, daca este posibil, dimineata si dupa fiecare masa. Daca gingia, prea sensibila, nu suporta mai multe pe- riaje pe zi, este obligatoriu ca dintii sa fie spalati seara.

Click pentru reducere